Culege-ma din necurat, intinde-mi a ta mana si salveaza-ma precum o floare dintre spini.

Am criticat atat si nedorit minciuna incat am ajuns sa traiesc in ea, alimentand-o zilnic cu propria-mi nesiguranta catre adevar. Nu fac nimic, sau poate doar plang, plang ca nu am curajul dea ma infrunta pe mine insami. Si traiesc in continoare cladindu-mi fericirea pe lacrima lasata in ochii celorlalti. "Tradatoareo" aud continuu ca mi se sufla din spate. Intorc privirea ... nimic. E doar continta mea, alba, pura dar patata.

Sa ma dezvinovatesc nu as putea dar...am ajuns sa fiu precum restul de gunoaie ce ma inconjoara. Gunoaie cu zambet de curat. Ele m-au distrus desi acum simt ca pot sa renasc din nou curata.